Vinul este bun

Rod marginea cani pline de vin. Linistit, nu sunt primul care o face. Marginea de lemn a cani era mancata abuziv. Am facut-o pana acum fara sa-mi dau seama. Haosul din taverna si gandurile ale caror povara ma apasa sunt lucruri care par sa conteze cu mult mai mult. Nu stiu care dintre cele doua lumi creeaza mai mari dureri de cap. Inghit o gura din vinul rece si revin la aceleasi ganduri obositoare.
Am pierdut sirul. M-a distrat destul de mult faptul ca rodeam cana ca oricare las ce-si simte frica pana in maduva oaselor, incat sa imi pierd gandurile. Lumea asta a gandurilor, este un taram periculos. Mai periculos decat potecile pline de talhari si contrabandisti. Iti pot da iluzi ca deti puterea si in acelasi timp iti ascunde propria forta si indemanare cu ajutorul careia ti-ai putea manui sabia. Este ca un demon, pe care daca ajungi sa-l dresezi vei avea un mare avantaj. Niciodata insa nu va fi ca oricare animal domesticit. Intotdeauna se poate intoarce impotriva ta, dandu-ti iluzia ca este de partea ta. Demon cu care inca ma lupt. O lupta grea in care sabia ramane in teaca iar corpul intotdeauna ferit de rani. Ghearele demonilor pot ucide usor fara ca macar sa si le pateze cu sange. Ataca sufletul si intregritatea omului, eliminandu-l din interior, facandu-l raspunzator pentru propriile fapte.
Propriile fapte? inca nu pot face diferenta intre actiunile unui om sau cele ale demonului sau. Oare cati incearca sa-si dreseze demonul. Sa-l faca ascultator, apoi intr-un avantaj puternic, cei ce reusesc ajung sus. Ce vag suna asta. Tocmai iau o inghititura de vin. Oare de ce o fac? Devin exagerat! Lucrurile sunt dificile. Este ca atunci cand inveti sa lupti si invatatorul te pune sa mergi pe sfoara ca sa capeti echilibru. Poti alege usor, extrem de usor pe ce parte sa cazi. Stanga sau dreapta, nimic sau ecces la fel de gresite. Si ajungi sa treci din una in alta pana intelegi cum sa mergi pe sfoara. Odata reusit va fi usor, dar va exista intotdeauna sansa sa cazi iar intr-o extrema.
Cel de la masa alaturata, jegos, mutilat de lupte si torturi ale trecutului sau, ameninta chelnerita intr-un mod porfitor. E clar ce vrea. Poate nici bani nu are si nici nu-i pasa de viata lui. Asta inspira frica, chiar si mie. Ameninta si isi intinde copitele trasmitand animalic ce vrea. Nu se va intampla nimic. Pentru ca nu vreau si pot opri asta.
Pun mana pe manerul sabiei si o trag puternic din teaca. S-a facut liniste. Sunetul lamei de fier care se ascutite inca o data in piatra din teaca facu ca toata lumea sa se opreasca din urlat si baut. Mana talharului atinse, dar nu apuca sa traga sabia sa din teaca, timp in care propia mea sabie ii atingea pielea gatului.
Nu-i era frica. Nu se temea pentru propia viata. Lucru ce ma inspaimanta. Singura solutie, singurul instict era sa apascu sabia pe gatul lui. Lucru ceea ce faceam. O dura subtire de sange a inceput sa-i curga pe gat. Teama de moarte ii schiba ochii. Acum este momentul pentru a vedea cat de bine mi-am dresat demonul. Cat de cosntient si voluntar pot sa-mi aleg gandurile si sa actionez cat mai bine.